Le Centre de Recherches sur l'Ordre Mondial
Accueil Documents Boutique Séminaires
 
 
     
 

Originea Spirituală a Crizei Energetice
Discuție cu Profesorul Ladorevsky

Auteur: C.R.O.M.

Cercetător științific consacrat și spirit liber, Profesorul Ladorevsky a acceptat această discuție pe o temă neobișnuită. Discuția a început cu problema căderii omului în păcat și a mântuirii omenirii, adevărată provocare pentru acest om de știință erudit, animat de un perfect fair-play.

Joël Labruyčre: Documentația disponibilă cu privire la faimoasa energie liberă este o pledoarie nedisimulată în favoarea ideologiei mașiniste. De ce oare cercetătorii științifici nu înțeleg că nu poate fi vorba de o justă folosire a energiei libere înainte de schimbarea din temelii a întregii civilizații actuale?

Prof. Ladorevsky: Vă rog să mă scuzați. Ideologia mașinistă mi se pare o absurditate, iar energia liberă nu este o fantasmagorie ci o sursă de energie a cărei existență este pe deplin demonstrată experimental, prin punerea în funcțiune a unor aparate, în condiții de protocol științific, în prezența a numeroși martori. Greutăți importante au fost ridicate în aer fără carburant sau curent electric. Mai devreme sau mai târziu vom fabrica mașini de orice fel, care vor înlocui tehnologia actuală, costisitoare și poluantă.

Joël Labruyčre: Tocmai în asta constă problema. Vreți să fabricați în continuare mașini, numai mașini, mașini peste mașini… Nu cumva este posibilă și o altă viziune despre existență? Omenirea s-a săturat de mașini, inclusiv de cele non poluante. Omul s-a săturat să trăiască cu proteze: proteze dentare, proteze cardiace, proteze mecanice… Nu se poate înțelege acest lucru?

Prof. Ladorevsky: Mă așteptam la un dialog neobișnuit. Punctul Dvs de vedere mă lasă însă perplex. O fi vorba de o tehnică ziaristică. Vreți mai întâi să îmi luați maul cu totul? Vreți să ne reîntoarcem la preistorie, la modul de viață primitiv? Un astfel de punct de vedere pune capăt oricărei discuții privind energiile posibile și tehnologia viitorului. Constat cu regret că negați singura posibilitate și speranță de a realiza o tranziție către o civilizație respectuoasă față de mediul ambiant, dar cu un înalt nivel tehnologic. Dacă vă interesează jungla, n-aveți decât să vă retrageți acolo. Cine vă va urma înapoi, printre crengile arborilor?

Joël Labruyčre: Nu m-ați înțeles, Dle profesor. Tehnologia bazată pe energia liberă este o idee la fel de consternantă ca elucubrațiile în jurul așa numitei New Age. Nu avansăm cu niciuna. Ambele pun în gips pe un picior de lemn. Vechiul sistem nu poate fi ascuns sub tencuială… anti-seismică. Mediile ecologiste de sensibilitate New Age venerează pe Nicolae Tesla, părinte al energiei libere, lucru de altfel adevărat. Pentru cine a lucrat însă Tesla? Cine a pus mâna pe descoperirile lui? O știți la fel de bine ca mine. Descoperirile lui Tesla au încăput pe mâinile Poliției Secrete Americane (CIA) și a altor societăți, și mai secrete încă.

Prof. Ladorevsky: Este adevărat ce spuneți. Lucrul era însă inevitabil. Tesla a avut nevoie de mijloace financiare importante pentru a-și duce la bun sfârșit cecetările și experiențele sale.

Joël Labruyčre: De acord. Există însă oameni care continuă cum pot cercetările lor științifice, fără milioanele ce le răpesc libertatea, fără să colaboreze cu poliția, armata și instituțiile oficiale, știind cine se ascunde în dosul acestora. Nu acesta este însă fondul discuției noastre. Viziunea Dvs despre lume este condiționată de civilizația mașinistă, de mașinism. Nu vă puteți imagina o lume fără mașini la tot pasul: pentru a vă mișca, pentru a produce, a zbura, pentru multe alte activități, adesea inutile. De aceea am început prin a vă face parte de sentimentul meu de aversiune față de o civilizație decăzută în cel mai josnic materialism, fără nicio idee despre puterile reale ale ființei umane, fără să încerce să descopere aceste puteri.

Prof. Ladorevsky: Vă înțeleg prea bine. Doriți să revenim la o viață bucolică. Treceți peste aspectul material al lucrurilor. Vă iluzionați că ne-am putea întoarce la pășunismul aborigenilor sau indienilor Americii, care nu știau altceva decât să caute, să mănânce, să se protejeze. Mașinile au fost inventate pentru a ne face viața mai ușoară. Actualele mașini au îmbătrânit însă. Vom construi alte mașini, vom găsi noi surse de energie.

Joël Labruyčre: Nu mă gândesc la o întoarcere, la reînvierea trecutului, dimpotrivă la un salt înainte. Pentru a avansa însă în discuția noastră, să limpezim întâi anumite lucruri. Dispuneți de întinse cunoștințe în domeniul științific, de o anumită rigoare de gândire. Puteți oare admite că și alții dispun de cunoștințe, de natură metafizică, între altele? Că și ei pot fi la fel de riguroși în gândire?

Prof. Ladorevski: Bineînțeles. De aceea sunt partizanul energiilor alternative, denigrate de știința oficială. Nu sunt un scientist fanatic.

Joël Labruyčre: Perfect. Vorbim aceeași limbă. Voi încerca să arăt de ce nu avem nevoie de mașinile ce ne înconjoară, nici de tehnologia protezelor. Va trebui să ne ducem cu gândul departe în urmă, pe vremea când lumea încă nu exista.

Prof. Ladorevsky: Demonstrația se anunță lipsită de substanță… Intoarcerea la vremea când lumea încă nu exista, înseamnă oare "lumea" anterioară faimosului big-bang?

Joël Labruyčre: Să lăsăm teoriile științifice desuete. Big bangul este invenția cabaliștilor din secolul al XVI-leam care nu știau explozia originală: creatorul s-ar fi retras într-un punct și ar fi implozat. Este teoria lui Tsim-Tsoum și a lui Isac Luria: retragerea energiei universale într-un pounct de concentrare extremă și apoi… buum!

Prof. Ladorevsky: Exact. Vorbiți de cabalistul Luria, maestrul lui Safed. Este foarte probabil ca el să fie autorul teoriei big bang, dacă nu cumva aceasta i-a fost atribuită, cum s-au petrecut lucrurile cu atâtea alte teorii științifice. In spatele teoriilor științifice despre univers se ascunde adesea un mistic.

Joël Labruyčre: De vreme ce admiteți că teoriile științifice pot avea o origine speculativă, de ce nu am putea ajunge la adevăr pe calea reflexiunii filosofice, a inspirației, a poeziei, al cărei sens creator inițial l-am cam uitat?

Prof. Ladorevsky: De acord. Admit existența unui adevăr universal, din care anumite elemente pot fi captate de oamenii dotați cu facultăți superioare.

Joël Labruyčre: In acest caz, cu toată modestia, admiteți că putem ști anumite lucruri despre originea omului înainte chiar de apariția acestei lumi?

Prof. Ladorevsky: A ști ce a existat înaintea lumii acesteia? Cu toată modestia? Ceea ce mă surprinde este cuvântul «modestie». Cum ne-am putea imagina astfel de lucruri fără o reprezentare matematică? Fie însă și-un lup mâncat de-o oaie! Admit că anumite ființe au acces la unele date imprimate în eterul universului. S-ar putea să vă surprindă: cunosc conceptul de «akasha«, substanța originală , în care totul este înregistrat, din cele mai vechi timpuri. Am găsit această idee în Teosofie, pe când verificam dacă Einstein s-a inspirat din teoriile oculte ale Doctrinei Secrete. Se pare că această carte s-a aflat vreme îndelungată pe biroul său. Pe cât cunosc, nu există prea multe învățături cu privire la universul anterior lumii noastre.

Joël Labruyčre: Există unele, foarte rare, cel puțin până când vom reuși să penetrăm esoterismul miturilor și culturilor antice. Voi încerca să expun această versiune cât mai simplu posibil, fără a mă depărta de discuția noastră despre energia liberă. Va trebui să fac însă un mic ocol, înainte de a reveni la subiectul nostru. Există două mari școli esoterice, una orientală și alta occidentală. Voi spune câteva cuvinte despre cosmogonia occidentală, mai apropiată de logica noastră. Școala orientală ar vorbi despre aceste lucruri de o manieră mai aluzivă. Atunci când principiul creator sau Dumnezeu, cum îl numim curent, emite o idee, aceasta țâșnește ca o flacără divină, copie fidelă a emițătorului. Tradiția universală ne învață cele trei principii care întrețin dinamica creației. Dumnezeu fiind Ințelepciune, Dragoste și Forță, aceste trei calități se regăsesc în fiecare creatură originară. Se întâmplă însă că armonia divină este perturbată. Admiteți această idee a celor trei principii cerești: «Adevăr, Iubire și Forță»?

Prof. Ladorevsky: Aceste trei principii ar constitui structura esențială a lumilor. Tot ce emană din Univers ar reproduce structura acestui model originar. Nu sunt suficient de pregătit în filosofie, admit însă că orice dinamică trebuie să fie trinitară. Celor două mari forțe, de atragere și de respingere, trebuie să le adăugăm un al treilea element, neutru, care este echilibrul. A spune că Dumnezeu este adevăr, dragoste și putere sau forță constituie un enunț transpozabil în fizică, dar nu m-aș risca pe acest teren.

Joël Labruyčre: De aceea se spune că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Pe plan metafizic, omul este o emanație din sursa vieții, un adevărat Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu.

Prof. Ladorevsky: Asta contrazice doctrinele religioase ortodoxe, cel puțin în partea acestora destinată maselor. Se știe însă că fiecare religie are un învățământ secret, ce vine din tradiția primordială. Vorbiți desigur de creația unei ființe anterioare timpului istoric din Geneza biblică. Este oare vorba de omul originar, Adamul Originar al cabaliștilor, anterior formalizării sale de către puterile manifestării? Va fi existat un timp absolut anaintea celui linear, lucru logic din punctul meu de vedere. Ca toate creaturile, pe acest nivel metafizic superior, omul este «imagine a lui Dumnezeu», reflecție a gândirii divine. Cele trei principii universale, «adevăr, iubire și forță» trebuie să se regăsească în fiecare ființă. Asta vreți să spuneți? Nu spun că sunt de acord cu totul, doresc să avansăm însă cu dezbaterea noastră.

Joël Labruyčre: Nu este ideea mea personală. Nu sunt capabil să îmi imaginez un «dumnezeu născut din Dumnezeu». Ideea aceasta aparține tradiției. Dumnezeul om a fost deci creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dispunând de trei nuclee unde sunt concentrate forțele divine. De aceea, tradițiile spiritualiste afirmă că omul originar este un microcosmos ce rezumă universul, o imagine a lumii. Cei ce cunosc viziunea biblică a lui Ezechia își pot reprezenta omul originar ca pe un vas sau «Merkabah», după cum se exprimă vizionarul iudeu. Nu este vorba de un OZN. Ezechia a descris microcosmul uman cu cele trei motoare energetice ce emană din el: Cunoaștera, Iubirea și Puterea, după chipul și asemănarea sursei lor creatoare. Limbajul religios a generalizat expresia «după chipul și asemănarea lui Dumnezeu». Nu poate fi vorba aici decât ori de o formulă literară, ori de o realitate structurală.

Prof. Ladorevsky: Merkabah? Perfect. Ca jidan ce mă aflu am auzit vorbindu-se de asta. Totdeauna m-am întrebat ce vrea să fie acest soi de navă extraterestră din care unii vor să facă un simplu «car» cu boi. Rabinii cu care am discutat ni mi-au putut da o explicație satisfăcătoare. Ei vorbesc despre misterioasa «prezență divină» sau Shekina. Plecând de la această idee a «prezenței divine», misticii jidani au elaborat o întreagă teologie. In contact însă cu reprezentanții ortodoxiei jidovești, dacă încercăm să mergem mai departe erezia, este pe aproape. Merkabah ar fi corpul sufletului omenesc, așa cum a fost el creat la origine, înainte să apară ca om încarnat, al doilea Adam, cel terestru, de după izgonirea din Rai. Admit această idee. Ea este tradițională, deși ortodoxiile necesarmente conservatoare și atașate ordiniei stabilite, nu vor să distingă între un om ceresc și unul terestru. Mă interesează ideea unui «dumnezeu emanat din Dumnezeu», adică un sistem atomic format din trei nuclee. Despre asta este vorba, nu? Limbajul ăsta îmi spune ceva.

Joël Labruyčre: Da, sistemul Merkabah-microcosmos, altfel spus câmpul de rezonanță sau emanație al sufletului, este o sferă compusă din câmpuri magnetice indescriptibile, întrucât ele sunt conectate direct la sursa de energie universală. Ar fi în joc două nuclee interne, rotindu-se unul în jurul celuilalt, și de un al treilea ce descrie un mare cerc, limita exterioară a structurii. Explicația pare copilărească. Sper însă că savanții se vor pune într-o zi pe studiul acestei chestiuni. Surâsul Dvs îmi spune că vă gândiți la Sfântul Așteaptă. Niciodată însă nu este prea devreme spre a deschide această perspectivă. După ce va epuiza toate idioțiile materialiste posibile, omul s-ar putea pune pe studiul adevăratei științe. Astfel, nicio incompatibilitate sau opoziție nu poate pătrunde în sistemul sufletului pentru a perturba unitatea veșnică a celor două principii interne ale sale, aflate în relația masculin-feminin. Ființa umană originară este androgină, polaritatea ei fiind înglobată într-un câmp magnetic neutru. Uniunea armonioasă a două nuclee interne, iubirea celor două contrarii, putem spune, generează o personalitate veșnic tânără și dinamică, a cărei nostalgie se păstrează încă în noi.

Prof. Ladorevsky: Ar fi vorba de o individualitate nemuritoare, trăind în plenitudinea perfecțiunii lor Adevărul, Iubirea și Puterea divină. Pentru individ, această stare paradisiacă a fost cândva ceva intim, inviolabil. Reamintesc legendara copilărie a lui Budha, ce trăia într-un palat princiar, la adăpost de grijile, problemele și necazurile vieții. In ziua însă în care a evadat din palatul părintesc, a descoperit ororile condiției umane, ceea ce poate fi considerată o alegorie privind căderea din divin, căderea în «păcat». Pe această temă, iudeo-creștinismul a introdus variația «fiului rătăcitor». Pentru omul originar, totul era perfecțiune absolută. Cum s-a ajuns însă la ruptură, la pierdere de nivel, la cădere, la cele două sexe, reproducere, durere, moarte și toate celelalte? Cum de s-a putut petrece așa ceva într-un univers divin, bazat pe principiile adevărului, iubirii și forței? Cum au putut penetra în acest univers divin aberații precum eroarea, ura, boala și altele? Mă tem că din raționamentul Dvs lipsesc o serie de judecăți, de etape întregi. Intre Merkabah-ul divin sau corpul sufletului și starea actuală de non existență constat o ruptură. Trebuie să fi de rea credință ca să negi evidența unei căderi.

Joël Labruyčre: Desigur, ceva lipsește. Acest ceva constituie de milenii sursa perplexității filosofilor, a confuziei doctrinelor teologice. Din motive de comoditate și pentru a evita orice control, religiile au spus maselor că omul a fost creat sub forma pe care acesta o posedă actualmente. Orice ne-ar spune «umaniștii», mândri de condiția omului ca animal gânditor, este însă vorba de o minciună teribilă, o insultă pentru demnitatea sufletului. In realitate, acest om material este condamnat la moarte din chiar momentul nașterii sale.

Prof. Ladorevsky: Ați rezumat direct și pe scurt viața în această lume. Budhismul face și el aceeași constatare: nașterea este suferință și moarte. Trebuie să ne întoarcem în Nirvana. In ce-l privește, creștinismul spune că «împărăția Cerurilor» nu aparține lumii acesteia. Continuați însă, vă rog…

Joël Labruyčre: Microcosmul uman era format din trei nuclee, un triplu suflet ca să spus așa. Era ca un vas autonom propulsându-se cu ajutorul a trei turbine pe bază de energie liberă internă, dacă îmi permiteți această imagine. Aceste trei nuclee energetice există încă în noi ca vestigii, sub aspectul spiritului nostru, al afectivității, al instinctului vital. Pe plan organic, suntem constituți din aceste trei centre. Conform principiilor universale, o altă posibilitate nu există. Aceste trei centre din noi sunt însă într-o stare de profundă degradare, de funcționare anarhică, unul dominând pe celălat, într-o teribilă disonanță.

Prof. Ladorevsky: Realitatea demonstrează cu limpezime: suntem structurați pe planul gândirii, al sentimentelor și al instinctelor, fără niciun fel de armonie între aceste trei planuri energetice. Ce s-a petrecut cu omul originar, dotat cu facultăți divine, care emana putere, iubire, înțelepciune, frumusețe? Nemuritor la origine, de ce a căzut omul în starea actuală?

Joël Labruyčre: In ordine divină, în armonia sferelor, creaturile trăiesc într-o perpetuă stare de adorațiune și serviciu sacru în slujba surselor vieții lor. Această polifonie este sursa văzutelor și nevăzutelor, miriade de ierarhii cerești se înalță spre culmile evoluției divine infinite, căci universul rezervă maximul de bine posibil creaturilor sale. Această infinită evoluție în cunoaștere, iubire și putere este fondată însă și pe libertatea cea mai deplină. Din cauza liberului arbitru, sistemul acesta perfect armonios poate cunoaște anumite disonanțe.

Prof. Ladorevsky: Să vorbim despre această disonanță. Ea ar fi avut o astfel de amploare încât a provocat o ruptură în ordinea divină și izgonirea omului din Impărăția Cerească. Un adevărat blestem…

Joël Labruyčre: N-aș crede, lucrurile nu stau așa. Teologiile dogmatice vorbesc de un păcat originar… Trebuie să știm însă despre ce vorbim. Să luăm în considerare și starea de conștiință numită de orientali Nirvana, ce înseamnă «neființă» și pe care creștinismul o numește «Impărăția Cerurilor». Nu este vorba de o stare informă și vidă, cum au crezut inițial orientaliștii. Este vorba, în realitate, de structura stabilă a universului. In acest mediu de energie pură, ființele fac experiențe, fără să trăiască separate între ele, nici unele în detrimentul altora. Acolo nu există egoismul ce ne împinge să acaparăm forțe în folos propriu, prin lezarea cuiva sau încălcarea legilor universale. Este vorba de o stare pe care o putem rezuma prin termeni ca neființă, uitare de sine, beatitudine, care nu exclud individualitatea, dimpotrivă. Ființa creată după «chipul și asemănarea lui Dumnezeu» trăiește în extazul darului pe care îl primește și îl dăruiește deopotrivă, emanând în juru-i forță și bunăvoință, puterea dragostei cuprinsă în nucleul său precum energia considerabilă concentrată într-un atom. Starea de neființă înseamnă beatitudine. Există însă o individualitate, rodul unității interne a polilor masculin și feminin, individualitate în acord cu legile universale. Nu știu exprima altfel acest lucru. Cuvintele și imaginile de referință lipsesc, căci religiile ne-au încuiat cătușe de genul: «Nu cercetați aceste legi. Creșteți și vă multiplicați. Plecați-vă capul. Supuneți-vă autorităților și veți obține mântuirea». A vorbi despre și a cerceta viața divină a fost totdeauna foarte rău văzut… Lumea originară nu este aceea a ocultiștilor și mediumurilor. Nu este lumea în care mergem după moarte. Accesul la această lume nu este posibil decât prin marea eliberare care este răscumpărarea structurală, repunerea navei sufletești în stare de funcționare.

Prof. Ladorevsky: Ceea ce spuneți este minunat. De ce însă lucrurile stau cu totul altfel? Se înțelege că raiurile religiilor nu sunt decât o slabă replică a lumii originare. Sufletele în încarnare proiectează imagini ce sfârșesc prin a anima spațiile celorlalte tărâmuri, producând confuzia umbrelor celor dezincarnați cu lămpile de poziție ale pradisului nirvanic. Cum continuă însă toate acestea? Trebuie să se fi petrecut ceva cu adevărat teribil, pentru ca omul-dumnezeu să ajungă a crede că se trage din maimuță. In termeni de fizică am putea spune că energia centrifugă a iubirii în veșnică expansiune s-a lăsat dominată de un curent centripet care a blocat sistemul. Totul s-a dat peste cap, iar consecința a fost catastrofa originară de care vorbesc toate religiile și culturile. Aceasta trebuie să fie originea mitului căderii omului. Printr-o gafă sau o falsă manevră, energia explozivă s-a dereglat, fiind deviată într-o direcție incompatibilă cu legile universale. Un ecou al acestei idei găsim la fizicianul englez David Bohm. In cadrul unei discuții cu Krishnamurti «Despre inteligență», Bohm admite că universul s-ar fi fracționat în două curente, unul conectat în mod reglementar la sursa universală, celălalt deviant, dând naștere unei «mase de neliniște și durere». Acest derapaj ar fi rezultatul unui accident produs atunci când omul a acționat în sensul confortului său personal. Ar exista deci o mișcare centripetă contrară fluxului centrifug al iubirii.

Joël Labruyčre: Da, beatitudinea este o stare de perfectă uitare de sine. O știm din experiență, la nivelul nostru. Uneori este suficient să abandonăm ceva pentru ca armonia să se restabilească cel puțin în noi înșine, cu toată eventuala ostilitate a împrejurărilor. Pentru o ființă divină, mișcarea centripetă de egocentrism este imposibilă, cu riscul căderii într-o fascinație de sine ale cărei consecințe ar fi o veritabilă explozie atomică. Ar fi un fel e intensificare extremă a căldurii, rezultată din întoarcerea energiei asupra ei înșiși. Ne putem imagina extrema violență a unei astfel de inversiuni energetice la un dumnezeu dotat cu o putere cosmică. Sunt însă conștient că vorbesc despre un proces de neînțeles la nivelul nostru de existență. Mitul lui Narcis descrie un astfel de accident. Omul originar, în plinătatea calităților sale divine, a căzut de admirație în fața propriei sale frumuseți, nu s-a mai putut detașa, urmându-și propria măreție până s-a înecat în zeama materiei.

Prof. Ladorevsky: Teologii sunt foarte departe de o astfel de explicație. Pentru ei, originea răului este misterioasă, diavolul devenind țapul ispășitor de rigoare. Creind omul după propria sa imagine, Dumnezeu i-a dat tot ceea ce i se putea da, inclusiv libertatea. Contractul fiind încălcat, ce s-a întâmplat în continuare?

Joël Labruyčre: Privind astfel lucrurile, rămânem la un nivel copilăresc. Nu există dumnezeu răzbunător întrucât legile universale se protejează prin ele însele. Ele sunt inviolabile, iar cel ce încalcă principiile sacre se exclude el însuși. Fără să fie blestemat sau exclus de cineva, acesta se regăsește izolat, motivul fiind acela al propriei securități ca și al celorlalte ierarhii cerești. Energiile sfinte nu pot fi deturnate fără a cădea în haos. Acesta însă nu este un vid, ci o stare dezordonată, radiațiile sacre nepătrunzând în acest domeniu tenebros. Viața însă nu se oprește, deși capătă un caracter «diabolic». Creația divină este însă indestructibilă, acesta fiind cazul corpului nostru spiritual. Dispunem de o întreagă eternitate pentru a repara ceea ce am stricat. Acesta este sensul mitului răscumpărării păcatelor. Să dăm uitării povestea dumnezeului răzbunător, capabil să-și distrugă opera într-un moment de furie. Dimpotrivă, principiul bunăvoinței universale permite inteligențelor superioare să ia pe seama lor consecințele unui accident ca acela despre care vorbim. A lua pe seama lor înseamnă a se sacrifica pentru a remedia lucrurile. Acesta ar fi sensul sacrificiului christic, atât pe plan simbolic cât și istoric. Este vorba de un serviciu gratuit de depanare. Trebuie să dorim însă această depanare, ceea ce nu pare a fi cazul.

Prof. Ladorevsky: Nu sunt siporterul imageriilor religioase sclerozate. Constat cu satisfacție că susțineți viziunea unei intervenții mesianice universale și veșnice, care nu este monopolul vreunui popor sau rase, intervenție defectivă de orice intenție temporală. Sunt de acord cu această viziune. De altfel, în acest punct mă separ de religia strămoșilor mei jidani și iudei, care așteaaptau un justițiar în spațiu și în timp. Ce s-a întâmplat însă imediat după explozia originară?

Joël Labruyčre: A apărut un vid în sistemul microcosmic uman, un fel de gaură în celula centrală a corpului sufletului. Personalitatea glorioasă a dispărut. Fără să fie total lipsit de viață, sistemul părea stins, fără șofer la volanul merkabahului lui Ezechia. Pentru anumite suflete, nucleul dezintegrat era masculin, pentru altele feminin, ajungându-se ulterior la difrențierea sexuală pe plan fizic. In cadrul dramei cosmice, numeroase personalități divine erau paralizate, păreau moarte, necesitând o intervenție pentru repararea sistemului lor energetic. Merkabahurile sufletelor adormite vagabondau fără adresă nici direcție în spațiul cosmic. De aceea, inteligențele superioare ce ne patronează au lansat un plan de salvare. Intâi au reunit sistemele accidentate într-o zonă a spațiului, delimitând-o astfel încât nicio formă străină de viață să nu pătrundă în interiorul ei și pentru ca cellalte ierarhii cerești să fie la adăpost de eventualele acte necontrolate, din masa rebelilor. Surâdeți de parcă ascultați o poveste științifico-fantastică. Ceea ce spun este însă cât se poate de logic. Suntem deformați de stupiditățile și balivernele teologilor microbiști, din care cauză admitem cu destulă dificultate primul principiul al hermeneuticii, că «ceea ce este jos este identic cu ceea ce este sus». Viața este reală pe toate planurile. Trebuia creat un sistem solar adaptat organismelor spirituale denaturate, apoi injectată o grefă organică, despre care pot spune că suntem noi înșine. Inteligențele superioare au plasat viețile rănite într-un spațiu corespunzător stării lor vibratorii. In acest moment începe istoria creației, povestită cumva de cartea biblică a Genezei. Este vorba de o formidabilă epopee, de care nu puem fi foarte mândri. Milioanele de ani și încercările adesea ratate nu au fost o plăcere nici pentru noi, nici pentru salvatorii noștri, cărora le producem atâtea necazuri și neajunsuri.

Prof. Ladorevsky: Iată o viziune despre care nu am auzit încă până acum, deși numai Dumnezeu știe câte cosmogonii mi-au trecut pe sub ochi. Sunteți pe cale să îmi spuneți verde, mie, om de știință consacrat, o știință însă pe care o disprețuiți atât… nu, nu, totuși vă cunosc îndeajuns, de altfel este dreptul Dvs… Privindu-mă în ochi, în fața acestui magnetofon ce ne înregistrează, sunteți pe cale de a-mi spune că sunt o grefă, altoi sau transplant organic plasat în inima unui corp magnetic invizibil, că rolul altoiului care sunt se reduce la a da un impuls corpului magnetic invizibi. Nu știu dacă acesta este adevărul sau doar o ipoteză absurdă. Ceva în mine îmi spune însă că ar fi magnific dacă acesta ar fi adevărul. Ar fi logic, s-ar înțelege de ce altoiul este muritor. In sfârșit, putem avea satisfacția că pielea, oasele, carnea și cadavrul noastru servesc la ceva. Găsesc mai reconfortantă poziția cosmică de altoi sau transplant, pentru restaurarea unui dumnezeu în pană de conștiință, decât aceea a maimuței ce așteaptă sfârșitul lumii ronțăindu-și zgarda.

Joël Labruyčre: Astfel înțelegeau gnosticii și vechii inițiați prezența noastră pe pământ. Nu știu de ce miturile rămân inaccesibile, deși textele sacre conțin cam totul. Anticilor le lipsea turnura noastră rațională de spirit. In ce ne privește, dispunem de un limbaj tehnic, ceea ce reprezintă un atu formidabil. Vă miră că ați putea fi o grefă organică plasată într-un corp spiritual invizibil ochilor noștri. Astfel de lucruri nu se învață la biserică, nici la sinagogă, sau la universitate… Ce s-ar întâmpla însă dacă ideea la care am ajuns ar deveni învățătură oficială? In mai puțin de un secol, chestiunea mântuirii au fi rezolvată pentru toți oamenii în viață. Din păcate, concluzia noastră are foarte puține șanse de a ajunge la cunoștința oamenilor. Cei mai mulți oameni sunt teologi, adică microbiști, fiecare cu echipa sportivă sau religia lui preferată. Niciun efort nu va fi prea mare pentru a împiedica oamenii să afle această concluzie, căci ea demască falsele autorități religioase, bisericești sau spirituale, ce mint omenirea de mii de ani. In rezumat, corpul nostru material a fost creat pentru a servi divinitatea din interiorul nostru, care și-a pierdut rangul sau demnitatea din lumea ei de origine. Viață după viață, scopul nostru rămâne mereu același: repunerea în funcțiune a vasului sau vehicolului nostru spiritual. Repararea greșelei originare cere un efort, iar acesta implică sacrificiul prirorităților noastre egocentrice în beneficiul sufletului care suferă. In acest punct începe însă dificultatea. Presupunând că acceptă ideea necesarei răscumpărări a greșelii originare, omul suferă încă de handicapul îndelungatei condiționări pentru căutarea unui scop pe termen scurt.

Prof. Ladorevsky: Se înțelege astfel și necesitatea morții «altoiului» sau corpului fizic. Dacă am trăi viață fără de moarte, am ajunge la o stare de pietrificare spirituală. Moartea însă și încarnările succesive reprezintă tot atâtea șanse noi de a reda viață sufletului. Moartea șterge tot, iar reîncarnarea ce urmează introduce un nou «altoi» în circuit și o nouă persoană în sistem. Aceasta este reîncarnarea?

Joël Labruyčre: Nu există cu adevărat reîncarnare, întrucât niciodată nu revine exact aceeași entitate. Ființa de astăzi a fiecăruia moștenește pur și simplu nenumărate alte persoane ce au ocupat succesiv sistemul sau vehicolul Merkabah.

Prof. Ladorevsky: Ințeleg. Foarte interesant. Această viziune este diferită de alte doctrine spiritualiste destul de superficiale, ce pretind fie că omul nu are decât o viață, fie că are o mulțime de vieți. La fel de puerile în principiu, aceste două tipuri de doctrine satisfac vanitatea noastră și răspund dorinței de securitate pe… lumea cealaltă. Orice doctrină are subtilitățile ei, iar cea pe care ați expus-o necesită desigur o serie de explicații… Cei ce nu înțeleg viața decât sub aspectul stării civile, de la naștere până la moartea înscrisă în registrele vreunei primării sau alte autorități, nu vor putea admite cu ușurință că suntem niște creaturi utilitare, altoiuri sau transplanturi artificiale instalate în corpul adormit al unui dumnezeu, cu scopul de a-l retrezi la viață.

Joël Labruyčre: Ce vi se pare inadmisibil în această idee? Vi se pare mai sombră decât uzurparea sufletului și împăunarea cu deșertăciunile egoismului? Oricare i-ar fi religia sau filosofia, omul este muritor. Poate să creadă în ce vrea: în rai, în neantul veșnic, în reîncarnare sau altele. Moartea îi va fi aceași. Planul în care suntem implicați se va derula până la capăt. Este vorba de un pragmatism spiritual. Nu trebuie să ne temem de a utiliza această formulă paradoxală. Ințelegerea misterelor universului cere o bună doză de realism, căci realitatea nu este o reverie. Punerea întrebărilor de domeniul imposibilului cere un anumit curaj. Ca om de știință, sunteți obișnuit să mergeți până la capătul unei probleme, fără să abandonați vreo ipoteză înainte de a explora toate pistele posibile. De ce să nu aplicăm aceeași metodologie, cu aceeași rigurozitate, și când este vorba de devenirea noastră întru eternitate. Vă mulțumesc pentru bunăvoința cu care ați ascultat explicațiile mele ezoterice. Să reluăm însă discuția noastră pe marginea crizei de energie și a civilizației mașiniste, pe care o apărați într-o formă alternativă ce vi se pare acceptabilă. Sunteți partizanul utilizării energiei libere în cadrul tehnologic și pentru confort în general. In ce mă privește, consider că trebuie să terminăm cu mașinismul. De ce credeți că am adoptat această poziție radicală? Din fanatism? Din anti-scientism visceral? Din nihilism? Nimic din toate acestea. Civilizația materialistă riscă să dureze încă cine știe cât, oferindu-ne o falsă perspectivă de salvare, fără să mai vorbim de confortul material incomplet, mincinos, conspiraționist și chiar criminal pe alocuri. Sistemul actual nu ete sigur, nici pentru om nici pentru natură. Indivizii și chiar popoarele depun un permanent efort pentru a supraviețui. In cadrul proiectului dumneavoastră ecologico-idealist, energia va continua să fie consumată în sensul vieții fizice, iar spiritualitatea veritabilă va fi pe mai departe ignorată. Sufletele noastre nu au nevoie de mașini pentru a se mișca, nici pentru a se întoarce de unde au venit. Propria lor navă cosmică îi așteaptă. Este suficient să o repunem în stare de funcționare. Ințelegeți această poziție anti-materialistă?

Prof. Ladorevsky: Da. După lunga noastră digresiune despre căderea energetcă originală, problema se prezintă sub o altă lumină. Vă înțeleg foarte bine poziția. Aș califica-o de anarhism spiritual, dacă nu m-aș fi vindecat de mania calificărilor și clasificărilor. In ideea dumneavoastrvă, dezvoltarea la infinit a civilizației tehnologice este o trădare a vocației noastre spirituale. Preconizați dezvoltarea cercetării pe terenul energiei noastre interne, care va facilita stabilirea unei civilizații în armonie cu cele mai înalte aspirații ale omului. Plecând de la teoria accidentului originar, altfel spus a «căderii omului», ne putem întreba dacă inteligențele superioare, care au conceput planul de salvare, au prevăzut sau nu că în loc de a-și îndeplini rolul ce-i revine, omul s-ar putea agăța de acest plan cu disperarea înecatului ce se gață de un pai.

Joël Labruyčre: Nimeni nu poate ști asta. Trebuie să ne încredem în inteligențele superioare. Fără ele, salvarea noastră este imposibilă iar sistemul nostru spiritual va continua să se degradeze de la un nivel inferior la altul, din lac în puț, în cadrul unui proces sau mecanism de entropie infinită. Noi însă ne îndreptăm către refacerea materiei primordiale. Ințeleptul chinez Li Longzhi consideră că inteligențele superioare sau nenumărații Budha binevoitori, nu împărtășes toți aceieși viziune cu privire la ceea ce ar fi mai eficace în materie de mijloace de utilizat pentru salvarea oamenilor. Totuși, odată adoptată o decizie, nu ar mai exista niciun fel de opoziție între aceste inteligențe, toate aprobând decizia luată. Putem fi siguri deci că planul adoptat pentru salvarea noastră este cel mai bun cu putință, că el a fost și a rămas mereu același în toate timpurile și la toate popoarele, cu nuanțe la nivel de detalii, funcție de contextul istoric. Interferențele se explică prin aceea că suntem creaturi bine încrustate sau împiciorongate în materie, susceptibile de a cădea în iluziile întreținute de puterile parazitare și îndărătnice. De aceea, opera de răscumpărare este cât se poate de delicată, pe măsura catastrofei ale cărei consecințe se repară de milioane de ani. In consecință, sunt contra doctrinelor idealiste care, sub pretextul ameliorării confortului cotidian, înlănțuiesc și mai tare pe om în materie, în planul terestru general. Ele corup fără să amelioreze nimic, nu conduc la nimic bun.

Prof. Ladorevsky: Noi, ca oameni de știință, ne-am atașat acestei mișcării, fără să ne punem alte probleme. Abia acum mă întreb dacă nu cumva există o putere ostilă omului, care împinge deliberat lucrurile într-un sens rău. După câte spuneți, puteri conservatoare acționează din umbră. Eu însumi sunt unul dintre reprezentanții lor. Cercetăm și gândim cum ne taie capul, fără să ne întrebăm către ce ne îndreptăm, cine suflă în pânzele ce par umflate de vânt? Legată la ochii, știința avansează către nu se știe ce, rămânând în domeniul tehnologiei negre, indiferent că înlocuiește energiile și mașinile poluante prin altele mai curate, eventual total curate pe plan ecologic. Știința este incapabilă să iasă din temnița materialistă în care s-a închis. Aceasta este problema științei actuale.

Joël Labruyčre: Să revenim însă la chestiunea energiei. Pentru stabilirea unei civilizații în armonie cu universul, primul principiu ar fi acela al regenerării sistemului nostru vital individual. Este vorba de o vindecare spirituală, nu de un bricolaj terapeutico-reanimator. Vorbim de energie fundamentală, nu numai de telurism și magnetism animal. Este vorba de consecințe multidimensionale, nu de o expansiune oarecare a conștiinței prin procedeele sau metodele practicate de unele școli. Se pune problema salvării tuturor ființelor, a reintegrării lor în lumea originară. Nu este vorba de o reformă umanistă și progresistă oarecare, de vreo viziune ecologistă, idealistă sau socialistă. Ideologiile strâmte și înguste, viziunea falsă și limitată nu ne pot conduce nicăieri.

Prof. Ladorevsky: Dacă chiar există această energie fundamentală, cum am putea-o capta? Este vorba probabil de singura, de veritabila problemă științifică, admițând că spiritualitatea poate redeveni o știință, că șiința însăși a fost altă dată nu profană ci sacră. Dacă asemănătorul atrage asemănătorul, se constată că sistemul nostru vital este un receptacol impropriu pentru energiile superioare. In cel mai bun caz putem să ne ameliorăm vitalitatea, evitând unele inconveniente de sănătate, dar rămânând complet în afara posibilității asimilării unui potențial ridicat. Problemă de disjunctor.

Joël Labruyčre: Gândirea este rădăcina eului psihic. Pentru a da acestuia aparența realității, ea crează iluzii la infinit. Ea există însă și nu putem renunța la ea. Trebuie să învățăm a o stăpâni, împiedicând-o să ne facă rău. O civilizație demnă de acest nume ar trebui să se îngrijească de sănătatea mintală a membrilor ei printr-o educație adecvată, ceea ce ar presupune o cultură total diferită de aceea în care trăim. Gândirea constituie o întreagă problemă, întrucât se presupune că va înlocui spiritul omului originar. Ea ne face conștienți de ceea ce suntem efectiv: un eu individual, ce a înlocuit personalitatea divină dezintegrată. Suntem mai curând sclavii gândirii decât gânditori în sensul nobil și veritabil al cuvântului.

Prof. Ladorevsky: Exact. Gândirea este o energie pe care încă nu o stăpânim. Ea ar trebui să mobilizeze intenția noastră spirituală, pentru a pune în acțiune energiile vitale. Gândirea ar trebui să fie în serviciul inimii. Munca mea în societate constă în ameliorarea continuă a tehnologiei, astfel ca sistemul să se perpetueze. Vocația dumneavoastră este inversul vocației mele. Prin tot ce mi-ați spus, dacă îmi permiteți, mi-ați băgat mortul în casă și nimic alta. De fapt însă, finalmente, amândoi acclerăm procesul schimbării. Ințeleg perfect că progresul tehnic este o trădare a nevoilor profunde ale ființei umane. Probabil însă că trebuie să mergem până la capătul acestui proces, pentru a deveni pe deplin conștienți de el. Mă voi gândi la ideea că omul este o creatură fabricată pentru înlocuirea unui nucleu spiritual dezintegrat înaintea tuturor timpurilor. Omul nu este decât un mijloc intermediar pentru repunerea în funcțiune a structurii noastre spirituale. Această idee explică atât căderea omului cât și salvarea sau mântuirea lui, în raport cu care, cadavrul sau ființa noastră muritoare este o garanție. Nu foarte sigură, de la caz la caz, totuși o garanție.

Joël Labruyčre: Precizez un aspect deloc neglijabil. Cum putem ști ce se va întâmpla cu noi, când vom reuși să restabilim contactul cu divinitatea noastră interioară? Evanghelia spune că «acela care își va pierde viața pentru Christos, o va câștiga pentru eternitate». Ideea este clară. Muritorul ce se dedică trup și suflet renașterii în spiritul său a divinității interioare, așa cum am explicat-o noi aici, va câștiga eternitatea. Cu alte cuvinte, adică în termeni de transmutațiune, este necesară depășirea sau sublimarea eului propriu, pentru a deschide calea noilor energii. Asta înseamnă «să îți dai propria viață pentru a readuce la viață divinitatea interioară». Sper că aceste cuvinte nu sunt prea teoretice. Vechea problemă a omenirii este o pierdere energetică originară, ce poate fi reparată printr-o recucerire a integrității noastre spirituale.

Mise en Ligne: 17.12.11 | Extrait de Undercover 7

 
 
 
Copyright (c) 2009-2014 Les Chercheurs de Vérité Qui sommes-nous? Contact